Ultimele filme pe care le-am vazut:

AVPR: Aliens vs Predator – Requiem – eram curios sa vad ce a iesit in acest sequel, iar singurul lucru care decent de bun a fost realizarea grafica a monstrilor. In rest, un film slab pe care cu siguranta nu o sa il mai revad, dar poate impatimitii seriei au alta parere.
Nota: 4

Awake – la inceput am fost atras de ideea filmului (exista oameni care sunt constienti in timpul operatiei chiar daca sunt anesteziati). Pana la jumatatea filmului eram foarte plictisit si voiam sa renunt sa il mai vad, insa, tipic pentru americani, de aici incepe actiunea propriu-zisa care te face sa vrei sa afli mai mult. Ce mi-a placut, a fost tocmai faptul ca nu poti sa prevezi ce o sa urmeze, insusi finalul este total imprevizibil. Cu toate acestea nu m-au convins nici Hayden Christensen, nici Jessica Alba si nici Terrence Howard.

Nota: 6

Dan in Real Life – Juliette Binoche si Steve Carell au meritul sa faca din aceasta comedie romantica un film bun. Desi ma asteptam la un rol mult mai amuzant din partea lui Carell, am fost placut surprins sa vad ca stie sa joace. Un film usor, nu neaparat un must see, dar care implica si sensibilitate pe langa comic.

Nota: 7

Good Luck Chuck – Bai frate au americanii astia un stil sa faca trailerele de zici ca e o super comedie, dar, de fapt, pe masura ce urmaresti filmul, iti dai seama ca e o mare mare abureala. Da, are si accente comice si cateva faze de tinut minte insa mult prea putin fata de pronosticul imprimat de trailer in propria-ti constinta. One big bullshit.

Nota: 5

Horton Hears a Who! sau povestea unui elefant, elefantul Horton (Jim Carrey), a primit numeroase critici favorabile (cred ca majoritatea criticilor erau miopi). O poveste slabuta, animatie ok, dar ii lipseste farmecul altor astfel de animatii (The Incredibles, Finding Nemo etc.).

Nota: 6

In the Name of the King: A Dungeon Siege Tale este inca un film regizat de Uwe Boll, o prostie de film, probabil un low-budget (nu m-a interesat sa caut prea multe date despre film). Desi in film joaca actori ca Jason Statham, Leelee Sobieski, John Rhys-Davies, Ron Perlman, Claire Forlani recomand cu multa caldura sa nu il vedeti.

Nota: 3

London este inca un junkie-movie, dar care nu se compara cu Requiem for a dream, Trainspotting sau Fear and loathing in Las Vegas. Slab realizat, joc actoricesc slab.

Nota:5

Margot At The Wedding parea sa fie inca un film tipic pentru Nicole Kidman, adica bun. Din pacate nu a fost asa. Kidman nu se remarca prin nimic, plot-ul este empty iar Jack Black nu are nici macar o urma de umor. O ora si jumatate duse pe apa sambetei.

Nota: 5

The Bank Job este realizat dupa un caz real, o intamplare petrecuta in Londra. Terry Leather (Jason Statham) este convins de frumoasa Martine Love (Saffron Burrows) sa jefuiasca o banca in care se afla bunuri in valoare de milioane de lire, dar si o cutie cu fotografii pe care o doreste de fapt Martine si MI5 sau MI6 (intotdeauna ii incurc). Este un thriller destul de bun, englezesc, accentul dandu-i un aer aparte.

Nota: 8

The Eye este un remake dupa Gin gwai (realizat in Hong Kong in 2002). Nu am vazut originalul dar cred ca era mult mai bun decat acest minihorror hollywoodian. Jessica Alba e prea comerciala in momentul asta si accepta orice rol. Blonde power sucks!

Nota: 4

The Other Boleyn Girl este un film bunicel. Cam scurt pentru un film istoric si oarecum plictisitor daca stii putina istorie, mai ales istoria lui Henry al VIII-lea si a sotiilor acestuia. Natalie Portman interpreteaza rolul lui Anne Boleyn iar Scarlett Johansson pe cel al surorii ei, Mary. Amandoua sunt placute de rege dar numai una ajunge sa fie regina. Si ce s-a intamplat cu reginele lui Henry al VIII-lea? Ei bine, watch the movie.

Nota: 8

Untraceable instiga oarecum la crima, virtual vorbind. KillWithMe.com este domeniul unui criminal care filmeaza live moartea anumitor persoane. Oamenii mor pe masura ce numarul vizitatorilor creste, iar agentiile nationale nu pot sa opreasca serverul sa transmita. Oarecum aberant. Nu foarte plictisitor ca actiune, Untraceable mi-a adus aminte pe alocuri de Saw, dar nu poate sa se apropie de acesta pentru ca Untraceable nu este un film destept ci mai degraba o insiruire de fapte previzibile.

Nota: 5

Cum am putea sa traim fara muzica? Nu am putea, va zic eu. Gasim muzica in orice, pana si in zgomotul asurzitor al orasului, poluarea fonica insasi este muzica – daca asculti mai bine. Decibelii sunt ca o perdea ce ne invalmaseste simturile si ne stimuleaza viscerele. August Rush e mai mult decat un film, e o poezie a starilor, sonora, vizuala si care sensibilizeaza spectatorul, o inundatie de arpegii, note vibrante, tremolo-uri, partituri clasice, premoderne sau chiar improvizatii acustice contemporane magistral acompaniate de regizoarea Kirsten Sheridan. Freddie Highmore parca s-a nascut sa interpreteze rolul lui Evan (August Rush) – nu o sa dau detalii despre continutul filmului; va las sa il descoperiti singuri, nota cu nota.

Muzica este stenografia emotiei, spunea Tolstoi. O sa iti imbogatesti sufletul in doar 2 ore, privind August Rush. Ce zici? Te-am convins? Poti sa imi multumesti mai tarziu.

Nota: 10

Shoot ‘Em Up isi motiveaza inca din titlu actiunea, dar spre deosebire de majoritatea filmelor de acest gen este un film plin de umor, un umor tipic englezesc, intruchipat extraordinar de Clive Owen si Paul Giamatti. Este un film in genul miniseriei The Hire, in care Mr. Smith (Owen) conduce in stil mare niste BMW-uri, scurtmetraje regizate de Inarritu, Guy Ritchie, John Frankenheimer, Ang Lee, Kar Wai Wong. Si in Shoot ‘Em Up Owen conduce tot BMW-uri, la fel de bine, chiar mai spectaculos. Pe tot parcursul filmului mananca morcovi pentru ca fac bine la ochi, ucide peste 100 de oameni, scenele de actiune sunt altfel, improvizatia fiind cuvantul de ordine. Personal, am ras la filmul asta mai mult decat la o comedie si o sa intelegeti de ce, daca o sa il urmariti. E clar insa ca un film cu Clive Owen nu se merita ratat.

P.S.: Joaca si Monica Bellucci – rolul unei prostituate (rol minimal).

Nota: 10 actiune 9 scenariu 9 roleplay 10 muzica 10 imagine    9,6

Aparut in 1998, Fear and Loathing in Las Vegas este regizat de Terry Gilliam, celebru pt scenariile sale (vezi seria Monty Python, Brazil etc) si are o distributie de exceptie: Johnny Depp, Benicio Del Toro plus aparitii scurte ale altor actori celebri: Tobey Maguire, Ellen Barkin, Christina Ricci, Cameron Diaz.

O poveste ciudata. Drogurile sunt cele care ocupa primul plan: the movie contains every single known drug known to man since 1544. Desi are accente de comedie, filmul prezinta mai degraba peripetiile psihedelice, halucinante, chiar dramatice ale celor doi: Duke si Gonzo.

Nota: 9

Step Up 2: The Streets este un sequel la Step Up, nu foarte stralucit, dar care impresioneaza prin scenele de dans care sunt senzationale. Prin urmare nu am pierdut timpul, mai ales ca am mai invatat niste figuri de freestyle. Ca poveste, filmul este un mare nimic. De prestanta actorilor nici nu mai aduc aminte.

Nota: 6

desigur
de nichita stanescu

Desigur, ea e o brăţară
Purtată la mînă de un zeu.
Ea e mai neliniştită spre seară,
Deşi este neliniştită mereu.

Ea zîmbeşte toată în lună
Cînd zeul ridică braţul, zîmbind
O lebădă brună,
Cu plisc de argint.

Zeul e invizibil, nu se vede
Decît ea la glezna mîinii lui!
Bătînd în cerul negru şi verde
Vederea mea ca un cui!

Epilog

Mare e moartea
peste măsură.
Suntem ai ei
cu râsul în gură.
Când, arzătoare, viaţa
ne-o credem în toi,
moartea, în miezul fiinţei,
plânge în noi.

Rainer Maria Rilke

(trad. Lucian Blaga)

Jumper este un SF comercial, cu Hayden Christensen care nu isi poate etala aici calitatile actoricesti, asa cum a facut-o in Shattered Glass. Ideea este interesanta: datorita unei anomalii genetice, David Rice se poate teleporta in orice loc al planetei. Se pare insa ca nu este singurul care poate face asta, iar pe urmele sale apar si Paladinii. Inca un film usor, relaxant si scurt. Nu neaparat un must see.

Nota mea: 7

Onirica

cazut-Am cazuta si tot am sa cad
de pe pervazul cu vise-al  cerului-pat,
cazut-Am din norul de soare pustiu,
cazut-Am cazuta, cazuta-O sa  fiu.

Mi-am plans ghiveciul imprastiat pe trotuar
spart in zbor de piatra unui aer hoinar;
adunatura ordonata de radacini despropriate
cautandu-si reintegrarea in orizontul gradinii din spate.

Ia-ma, pamant, naste-ma, muma,
sunt un biet parazit doritor de huma,
doar un buchet de radacini orfane
plimbandu-si zadarul prin morti diafane.

Ma doare lumina – dar astazi  strabat
lungimea-infinita dintre mine si pat –
sunt obosita, vreau doar sa mai dorm
din somnul  adanc al Noului Om!

Anda Sosea (my sis)

Bravo fato!

The Ruling Class este cu siguranta un film exceptional. Mersi Iuli . N-am vazut in niciun film un actor care sa joace ca Peter O’Toole in The Ruling Class. Este fenomenal. Scenariul este demn de un artist, de un poet nebun, si ii apartine lui Peter Barnes. Am atatea epitete in minte pentru filmul asta dar o sa ma limitez. Originalitate maxima, nebunie, muzica. Impecabil. Doua ore si jumatate in care tot timpul stai ca pe ace, nu poti sa faci nicio previziune. Must see. (cine nu are de unde sa faca rost de el sa ma apeleze)

Nota: categoric 10

Cloverfield  nu seamana cu mai nimic realizat inaintea sa. Modalitatea de filmare este cea care scoate pelicula in evidenta. Thriller, SF, horror, impresioneaza. Nu exista in distributie actori consacrati, probabil este facut cu un buget destul de mic, dar este altceva. Don’t miss it!

Nota: 8

Poem fara mine

Candva pamantul era un labirint,
Faceam trei pasi la dreapta si descopeream o iesire la mare,
Inaintam calcand peste ape si treceam printr-un zid,
Faceam trei pasi la stanga ma ascundeam intr-o fereastra si atipeam acolo
Pretutindeni poezia curgea siroaie
Acum pamantul nu mai e decat o campie secata de arsita, nesfarsita
Nicaieri nici un strop de frumusete in care sa-mi inmoi buzele insetate

Candva in desert se auzeau latrand cainii de pe alte planete
Padurile din nord erau strabatute de un fluviu de lacrimi
Acum nu ma mai face sa plang decat absenta ta

Canta-mi ceva care sa-ti semene
Fa un gest care sa imi ramana, sa fie doar al meu, sa-l pastrez pentru totdeauna
Sa-mi fac din el o cochilie in care sa pot innopta
Sau fa ceva care sa-mi vindece dorul de tine
Fii urat, fii barbat, fii un om oarecare

Nu mai sunt demult ceea ce sunt
Tot ce imi amintesc despre mine e radiatia fiintei tale
Cateva piei pe care le-ai lasat in urma
Ramasite dintr-un rest de grimasa, o licarire albastra din ironia ta,
O izbucnire in ras care provoaca ninsoarea
Miscarile tale lente si moi degetele jucandu-se cu maneca hainei
Nu mi-a mai ramas din mine decat harta asemanarilor si deosebirilor dintre noi
Cateva resturi de amintire dintr-un timp necunoscut
In care bratele tale se strang in jurul meu ca peretii unui uter

Imaginea ta a ramas unicul meu adapost,
Tu insemni acasa si sunt homeless

In lumina singurului lucru doar frumusetea ta mi se mai arata…
In rest ma misc printre lesuri si munti de gunoaie
Printre torente de banalitate
In afara de caldura ta totul e angoasa…

O amnezie implacabila ma tine inlantuita de freamatul nelinistii tale
Nu mai deslusesc in oglinda decat un morman de bandaje care imi infasoara chipul mutilat de dragoste
Iti aud lacrimile picurand peste carcasa de sticla a dorintelor
Iti vad mainile cioplind icoane in lemnul putred al timpului
Iti transcriu in sangele meu poemele care iti cutreiera sangele

Numai pe tine te mai cunosc…
Tot ce mai stiu despre mine
E trosnetul nervilor incinsi pana la incandescenta de tacerea ta

Si cat de mult as vrea sa plec din lume intr-un desen de-al tau de copil…

(In avanpremiera lansarii unui CD cu versuri si ilustratii semnate Ilinca Bernea)

“cu uimire
iubirea mea
cu toata furia si cu toata
uimirea mea
aduse incalcite in poala ta
cu furie si cu toata furia si decat toata uimirea mea
si cu mai mult decat toate morenele pe care le taraste
cu mai mult decat
in urma lui blocul de gheata al vietii mele
cu o tacere ce nu-si gaseste mutenia
si cu o bataiala de maini vibratile
si cu toata urgenta balbaielii mele salivand
falsitatea adevarata a cuvintelor mele false-adevarate
iesite somnambule in camasa de noapte a mortii
si cu totul focul blocat in spaima mea
de corp de lemn de visin umed sub o ploaie batrana
si cu tot ceea ce nu stiu despre tot ceea ce cred ca stiu
si cu toata forta cu care as putea absenta din mine
intrat clandestin in seninatatea pe care surpriza
existentei tale
o aduce in viata mea
ma aman in tine indefinit”

Dinu Flamand

Multumesc Tibi pentru share. Superba.

Aseara am avut chef sa ma uit la filme, lasand deoparte DOTA, mobilul, pisica, tractorul din parcare si… glumesc.

Am urmarit doua filme cu Brittany Murphy si am ramas oarecum impresionat. Desi anticipam 2 comedioare romantice siropoase si comerciale.. m-am inselat. Spre bucuria mea.

Love and Other Disasters este un film diferit de tipicele comedioare romantice. Scenariul este atipic, spumos iar Murphy este de nerecunoscut. Am ras cu lacrimi

Nota: 8 (scenariu)

Uptown Girls este impresionant prin jocul micutei Dakota Fanning. Un film lin dar care are si scene apasatoare. Nu la fel de bun ca Love and Other Disasters. Merge vazut cand ai chef de un film usor.

Nota: 8 (scenariu si roleplay)

The Crying Game. Am vazut filmul asta, aparut in 1992, inainte celorlalte doua. Si cum este un film greu probabil asa mi-as putea motiva alegerea pt. ulterioarele filme. Stephen Rea, Forest Whitaker, Jaye Davidson sunt maestrii acestei drame ciudate care a primit Oscar pentru cel mai bun scenariu. Mi s-a parut putin cam bolnavicios, mai bolnavicios decat Brokeback Mountain. Nominalizat la 6 Oscaruri printre care si pt. cel mai bun actor in rol principal si secundar, aceasta drama te va indispune cu siguranta din punctul de vedere al scenariului. Actorii sunt fenomenali.

Nota: 10 Roleplay, 8 Muzica, 10 Scenariu, 10 Regie 9.5

The Boys from Brazil. Sambata i-am urmarit pe Gregory Peck si Laurence Olivier intr-o drama din ‘78, The Boys from Brazil. Mi-a placut Laurence Olivier, nu am fost atras de scenariu dar a fost interesant sa ii privesc pe acesti doi monstri sacri ai Hollywoodului.

Nota: 10 Roleplay, 9 Scenariu, 8 Imagine 9